Florida- The Sunshine State

IMG-20170611-WA0070La puțin timp după apusul soarelui, dupa 12 ore de zbor, plus alte 3 ore de mers cu maşina, am ajuns în acel minunat oraş, parcă desprins dintr-o poveste, care pentru mine avea să înceapă pe 12 iunie 2017.
Odată ajunsă în Naples, aflat pe partea vestică a statului Florida, mare mi-a fost surpriza să mă trezesc cautând cu privirea blocurile, semne caracteristice, în mintea mea, pentru un oraş cu acte în regulă. Dar acest oraş, care s-a lipit de sufletul-mi pentru totdeauna, aveam să aflu mai târziu, era cu totul şi cu totul deosebit față de orice alt orăşel în care mai fusesem până atunci. Lipsa entuziasmului la vederea oraşului,  a fost pusă pe seama oboselii, schimbării fusului orar, ieşirii din zona de confort si fricii de nou, nevociferata, dar prea bine simțită.
Motivele enumerate au fost cele care nu m-au lasat, într-adevar, să mă bucur de sosirea în Florida numită şi The Sunshine State.
Îmi amintesc de fiecare dată, cu emoție şi un zâmbet larg pe buze, întalnirea cu Oceanul Atlantic. Căsuța în care am fost cazată în prima lună în America se afla pe malul oceanului, aşadar, odată ajunsă, mi-am luat inima în dinți şi colega de camera de mână şi ne-am dus să-l vedem pe cel care credeam că-mi devenise prieten în timpul zborului, tinând cont că timp de 9 ore am zburat deasupra lui. Poate pare ciudat pentru cititori, dar sentimentul pe care l-am avut, a fost de teamă față de măreția sa, întinsul ocean, încât am preferat ca întâlnirea să aibă loc când soarele va fi din nou sus pe cer.
Ceea ce m-a inhibat au fost atât plaja întunecată, mărginită pe de o parte de o vegetație necunoscută mie, cât şi valurile uriaşe, care lăsau în urma lor un vuiet înfricoşător.
A fost primul ocean întâlnit vreodată, probabil de aceea am fost atât de emoționată, deoarece la întâlnirea cu Oceanul Pacific, deşi e mult mai rebel şi revoltat, sentimentul a fost de parcă ne-am fi ştiut dintotdeauna.
Naplesul m-a facut să îmi aduc aminte, imediat cum am iesit din aerul condiționat, întâlnit în orice încăpere,  de vocile celor care mi-au repetat de multe ori, înainte să plec, că Florida este nespus de călduroasă.

20170612_101245
Curioasă din fire, am hotărât să explorez şi cum sunt îndrăgostită de plajă, iar oceanul mă aştepta, am început cu această zonă. Am plecat la drum, deloc pregătită, ceea ce m-a facut să învăt o lecție pe care aveam să o țin minte pentru totdeauna: niciodată, dar niciodată nu pleci la drum fără apă la tine, prin Florida, mai ales atunci când ai obiceiul de a bea apă precum o cămilă. Neavând habar ce mă aştepta, am mers de-a lungul plajei în jur de 3-4 kilometri, împreuna cu a mea colegă, fără apă, cu un soare care ardea mai tare decât îl credeam capabil şi fără nicio şansă de a ieşi de pe plajă. De ce? Pentru că pe malul apei erau numai proprietăți private şi nicio ieşire publică. Care a fost singura noastră soluție să ieşim la liman? Să ne întoarcem de unde am plecat, adică încă 4 km de mers în aceleaşi condiții. Căldura mă copleşise atât de tare, încât simțeam că o să leşin. Am reuşit să-mi păstrez tăria de caracter, deoarece îmi era mila de colega mea, care nu era mai bine decât mine şi se lasase pe mâna mea în  „aventura” cu pricina, aşadar trebuia să fiu responsabilă pentru amândouă. Norocul nostru a fost că am gasit un hotel pe plajă, de unde am reuşit să luăm apă, dar pe unde nu ni s-a permis să ieşim din zona plajei, deoarece nu eram cazate acolo. După cei 2 litri de apă băuți, am reuşit să ne întoarcem la cazare tefere, dar cu țeasta arsă de soare.

20170612_110601
Ziua s-a încheiat aşa cum îi stă bine unui nou-venit în Florida şi anume cu un apus in mii de nuanțe portocalii şi rozalii, primul din multe altele, care aveau să vină.
Cele patru luni, pe care aveam să le petrec în al doilea cel mai frumos loc de pe Pământ, după casa părintească, şi primul de pe lista celor unde aş vrea să locuiesc, aveau să fie numite „cea mai frumoasă vară din viața mea”.

P.S. ( pentru cei ce mă certați că nu scriu mai mult şi mai des): Poveştile din acest colț de Rai sunt nenumărate, dar acea particică din creier, responsabilă de creativitate, nu este atat de darnică, deoarece parcă ar vrea sa păstreze numai pentru mine şi pentru ea, amintirile de astă-vară, nu aşternute într-o pagină de Word. Promit să revin când creativitatea se va alinia din nou cu amintirile.20170614_191649

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s