Chamonix, dragoste la prima vedere!

În urma vizitelor făcute de-a lungul timpului în diferite locuri din Italia, am hotărât că este ţara mea preferată din nenumărate motive, începând cu cele care ţin de bucătăria italiană, pe care orice iubitor al mâncării o îndrăgeşte de la prima gustare, peisajele care par desprinse din cărţile cu poveşti ale copilăriei, oamenii care vorbesc de parcă se pregătesc să cânte, oraşele pline de istorie şi modă, dar şi datorită asezării geografice, fiind înconjurată de vecini care mai de care mai sofisticaţi şi plăcut surprinzători.

În cazul de faţă am ales să vorbesc despre vecina vestică a Italiei, Franţa, o ţară care m-a vrăjit încă din copilărie, datorită graiului său.

Primul oraş din Franţa pe care l-am vizitat, a fost Parisul, acum 3 ani, care mi-a plăcut, dar pentru că aşteptările mele erau imense, nu au fost satisfăcute pe deplin.

Însă în urmă cu câteva zile am avut şansa să ajung într-un alt loc din Franţa, Chamonix, în descrierea căruia, de cele mai multe ori, cuvintele sunt de prisos.

Povestea acestui minunat sătuc, pentru mine a început încă de la graniţa Italiei cu Franţa, deoarece de o parte şi de alta a drumului se înălţă semeţii Alpi, înveliţi cu un strat strălucitor de zăpadă. (strălucitor este folosit în acest caz cu sensul de bază, deoarece fără ochelari de soare nu puteai privi spre creste).

Cu toate că drumul până  la Chamonix este croit prin munţi, trebuie să menţionez că exită şi tunelurile care înlesnesc circulaţia. Impresionant este tunelul de 12 kilometri, care trece pe sub Mont Blanc, facând legătura între localitatea Courmayeur de pe Valle D’Aosta din Italia şi Chamonix, aflat pe Haute-Savoie, din  Franţa.

Povestea sătucului, parcă desprins din cartea de poveşti a Johannei Spyri « Heidi, fetiţa munţilor », începe de-a binelea, abia când în faţă îţi apare uriaşul Mont Blanc.

Sentimentul de fericire este alimentat de autenticitatea căsuţelor cochete, construite din lemn, de terasele pline de turişti, de cuvintele auzite peste tot « Bonjour, bienvenue à Chamonix », urmate de mireasma clătitelor franţuzeşti şi de midiile gătite în sos de vin alb. Pentru un gurmand, este locul din care, în afară de amintiri, suveniruri, cu siguranţă, va pleca şi cu câteva kilograme în plus, dar credeţi-mă, merită pe deplin.

Deşi am crezut că peisajul văzut de la baza munţilor este îndeajuns pentru Chamonix, mi-am schimbat părerea după ce am urcat până la 2317 m altitudine.  Pentru a ajunge cât mai aprope de faimosul Mont Blanc, se urcă cu telecabina, una dintre cele mai moderne din Europa, care poate ajunge atât la 2317 m, cât şi la altitudinea de 3842 unde se află Aiguille du Midi.

Noi am ales să urcăm până la 2317 m, unde am poposit în jur de o oră, timp în care am savurat peisajele oferite de Alpii Francezi.

Soarele a fost de partea noastră, deoarece temperatura era plăcută, până într-acolo încât, cei mai curajoşi erau doar în tricou. Cu o urmă de regret că părăsim culmile munţilor, dar cu speranţa că ne vom întoarce în curând, pentru a urca cât mai aproape de Mont Blanc, ne-am întors în sătuc, unde am colindat magazinele şi ne-am bucurat din plin de bucatele alese.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s