Drum bun, oameni frumoşi!

12192798_1086134838071763_1888704815_oÎntotdeauna am crezut că este uşor să scrii atunci când te doare, să îţi descarci durerea pe o foaie de hârtie, dar de patru zile nu fac altceva decât să scriu şi să şterg, să plâng şi să ma rog pentru oamenii care au ales să plece, poate într-un loc mai bun, dar cu siguranţă prea devreme de lângă toţi cei care îi iubesc, mă rog pentru cei care încă luptă pentru a nu pierde lupta cu viaţa. Am scris zeci de comenturi pe reţelele de socializare, în care am ţipat, dar le-am şters,  am vrut să spun cuvinte urâte tuturor celor care îndrăznesc să murdărească imaginea acelor sute de oameni care se aflau vineri seara în clubul Colectiv sau să-i blameze pe cei care ascultă muzică rock. Dar m-am abţinut de fiecare data, tocmai pentru că durerea este mai mare decât revolta, tocmai pentru că oamenii care au murit vineri seară, merită mai mult decât un circ ieftin, merită o schimbare în bine, merită să fie liniştiţi acolo unde au plecat şi trebuie să îi plângem cu onoare şi demnitate.

Pe lângă faptul că o asemenea dramă, un asemenea dezastru la nivel de omenire nu are cum să nu te mişte oricât de multe lovituri ai primit de la viaţă, eu m-am întors în trecut, când totul pentru mine se învârtea în jurul muzicii rock. Şi nu pentru că atunci aş fi fost o “satanistă”, şi nu pentru că aş fi fost un om rău, ci pentru că iubeam să fiu  la concerte rock, iubeam atmosfera şi oamenii care veneau cu zâmbetul pe buze, dornici să-şi facă prieteni noi. Pentru astfel de oameni, etichetele hainelor nu contau, erau  oameni care se puteau distra oriunde, care cantau până dimineaţa într-o baracă sau într-o hală şi care te primeau cu inima deschisă la masa lor, chiar dacă erai un necunoscut. Am legat multe prietenii în perioada aceea din viaţa mea şi sunt mândră de prietenii mei care aveau părul lung şi cărora nu le era teama de ceea ce “oamenii normali” ai societăţii, aveau de spus la adresa lor. Sunt mândră pentru că mă întâlnesc cu ei, după mulţi ani şi-mi povestesc că sunt doctori, avocaţi, ingineri, că fac studii peste tot în lume şi sunt apreciaţi şi stimaţi. Sunt mândră că indiferent de salariul pe care îl au sau notorietatea pe care au câştigat-o prin propria muncă, nu le este ruşine să spună că preferă rockoteca White Horse, din Costineşti, în locul Discotecii Tineretului sau Vama Veche în locul staţiunii Mamaia. Sunt mândră că mulţi dintre ei au familii frumoase, au copii pe care îi învaţă că respectul şi solidaritatea sunt calităţi fără de care nu poţi reuşi în viaţă.  Şi sunt mândră că au exitat în lume oameni precum Claudiu Petre sau Adrian Rugină, care iubeau la fel de mult muzica rock.

Să vă odihniţi în pace, suflete bune!

12200997_1086134704738443_1980576987_n

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s