Trăiri

Anul acesta, mai exact pe 16 mai, am sărit cu paraşuta. A fost un cadou, unul dintre cele mai frumoase şi surprinzătoare cadouri pe care le-am primit de-a lungul timpului. Farmecul acestei surprize a fost, în primul rând, pentru că a venit din partea lui Cosmin (iubitul meu) şi în al doilea rând pentru că îmi doream foarte mult să sar.  Îmi era teamă, ce-i drept,  să mă gândesc că voi primi un asemenea cadou. Am învăţat că e bine să ai aşteptări mai mici, pentru ca surpriza sau dezămagirea, depinde de situaţie, să fie mai usor “de suportat”. Aşa că, până în ziua cu pricina nu am facut decât să sper şi să mă compătimesc cu gândul că orice aş primi, va fi frumos, după cum spune o vorbă din popor, “calul de dar, nu se caută în gură”. În plus, mie îmi place să se simtă bine oamenii care îmi dăruiesc ceva, tocmai de aceea, fără a fi falsă, mă bucur peste măsura şi-mi arăt de fiecare dată fericirea şi mulţumirea. Imaginaţi-vă cum am reacţionat când am aflat că voi sări cu paraşuta. Ca să fiu cât mai aproape de adevărul petrecut, voi sublinia că în ziua saltului, prietenul meu se tot agita şi-mi spunea că trebuie să plecăm undeva, dar că nu poate să-mi dezvăluie locul.  Curioasă din fire, tot puneam intrebări să văd dacă e ceea ce îmi doream eu, când, prietenul meu,  stresat de miile de intrebări,  mi-a spus, cu o faţă de copil fericit: “Hai, pregăteşte-te, mergem să sari cu paraşuta”! A fost tare ciudat sentimentul, fericire, amestecată cu adrenalină si cu agitaţia care s-a trezit brusc în mine.

Odată ajunsă la Aerodromul Clinceni, am simţit că mă identific cu cei de acolo. Mi-a plăcut ideea că undeva la marginea agitaţiei din Bucureşti, o mână de oameni, bine instruiţi, işi fac meseria, ca orice alţi meseriaşi din lume, diferenţa constând în faptul că ei “nu sunt cu picioarele pe pământ” ci cu ele în aer vreo câteva ore pe zi. De asemenea, ceea ce mi-a plăcut foarte mult a fost modul de organizare pe care cei de la TNT Brothers îl au. După momentul în care iţi anunţi sosirea şi eventual achiţi suma integral, grija ta principală este să te simţi bine şi să te bucuri de spectacolul pe care îl vezi deasupra ta din 20 în 20 de minute, până iţi auzi numele printr-o staţie, pentru a te prezenta la echipare. Şi pentru că a făcut parte din experienţa de la TNT Brothers, nu mă pot abţine să nu precizez şi de salata delicioasă pe care am mâncat-o de la bistro-ul TNT şi pe care o recomand la pachet cu saltul.

Cum “planurile de acasă nu se potrivesc aproape niciodată cu cele din târg”, dat fiind că am plecat cu ideea că voi sări doar eu, l-am convins pe prietenul meu, cu ale mele strategii, să sară şi el. Deşi încerca să-mi arate cât de viteaz este el in astfel de situaţii, se citeau emoţia şi teama şi pe faţa lui.

După ce am fost chemaţi să ne echipăm, un nou val de emoţii şi-a făcut apariţia. Fiecare echipă, atât a mea, cât şi a prietenului meu, era formată din cameraman şi instructor. În timpul echipării, instructorii ne explicau paşii pe care trebuia să îi urmăm pentru un salt “sănătos”, iar cameramanul ne filma şi poza, pentru posteritate. A urmat îmbarcarea într-un avion destul de mic, faţă de cum văzusem eu până atunci. Am decolat, iar emoţiile au început să crească odată cu altitudinea. Singura mea salvare a fost un gând care mi-a reamintit cât de mult mi-am dorit să fac asta şi că e o experienţă de povestit nepoţilor. Ar mai fi câteva detalii de precizat  până am ajuns la cei 4000 de metri altitudine, dar vă las să trăiţi pe propria piele.

Când am ajuns la 4000 de metri, instructorii, atât al meu, cat si al lui Cosmin, ne-au spus că mai este un minut şi vom sări. Din acel moment si până am aterizat, am trăit un vis, pe care aş vrea să-l trăiesc în fiecare zi din viaţa mea.

Ceea ce am simţit în cele 7 minute, până am ajuns din nou pe pământ, este foarte greu de descris, dar ştiu că i-am zis la un moment dat instructorului că-l invidiez, deşi nu-mi place acest verb, nici ca formă şi nici ca sens, pentru ceea ce simte în fiecare zi din viaţa lui. Eram atât de entuziasmată de senzaţie şi de privelişte, încât mi-am permis să-l cert pe instructor că aterizăm atât de repede.

Mi-a plăcut să fiu cu capul în nori şi vă sfătuiesc şi pe cei care citiţi, să vă daţi voie, măcar o dată în viaţă, să nu fiţi cu picioarele pe pământ.

Pentru detalii accesaţi site-ul: http://www.tnt-brothers.ro/

IMG_1249IMG_1264IMG_1364 IMG_1387IMG_1394

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s