A alerga, o nouă definiţie.

Pentru mine definiţia verbului “a alerga” sună cam aşa: acel mod de a-ţi pune în mişcare tot corpul pentru a primi din partea creierului un număr mare de endorfine. Endorfine, care nu fac altceva decât să îţi strige din interior, cât de fericit eşti şi cât de mult chef de viaţa ai. Toate aceste senzaţii te fac să nu mai poţi renunţa odată ce ai început. Şi uite aşa, ajungi să alergi aproape în fiecare zi doar pentru că ai un nou viciu, numit fericire. Şi pentru că nu vrei să scapi de o asemenea dependenţa, începi şi alergi ca nebunul din ce în ce mai mult, pentru ca doza de fericire să crească de la un kilometru la altul.

Prima dată au fost 5 km şi după doar 2 luni jumatate, alerg 10 km şi nu mai sunt mulţumită, pentru că am convingerea că pot mai mult. Şi astfel am ajuns să particip la toate competiţiile de cros, pentru a mă întrece pe mine şi de ce să nu recunosc, pentru a-i întrece şi pe ceilalţi.

Prima competiţie la care am alergat şi am luat şi un premiu  a fost “Alerg carnavalul”. Am alergat 6 km, în jurul lacului Herăstrău, traseu familiar mie, costumată în personajul meu preferat din desene animate, Minnie Mouse. Sună amuzant, dar eram înconjurată de oameni mult mai mari decât mine (ca vârstă), costumaţi în Tarzan, Xena sau Donald Duck. Cert  e, că după cei 6 km, am primit vestea că am câştigat locul 3, ceea ce pentru mine a fost o premieră.
11428968_1012116488806932_952397447_n

După ce am fost Minnie pentru o zi, m-am gândit că n-ar fi rău să încerc să mă deghizez în omul pădurilor, şi astfel m-am înscris la crosul „RunFest”, proba de 10 km, în Pădurea Cernica.  În săptămâna dinaintea evenimentului, m-am rugat în fiecare zi să nu plouă , dar se pare ca nu am fost destul de insistentă cu rugăminţile, şi fix cu o zi înainte a plouat “cu găleata”. M-am echipat aşa cum am ştiut eu mai bine şi duminică dimineaţa eram pregătită să mă aventurez prin pădure. Zic bine aventurez, pentru că exact asta am simţit, că trăiesc o aventură. În primii 3 km nu am întâmpinat mari probleme, dar cu cât înaintam spre pădure, erau văi pline de noroi, în care dacă intrai, greu mai puteai să ieşi. În astfel de momente, singura care te poate ajuta este imaginaţia ta. Eu am reuşit să trec prin cele mai mari bălţi şi gropi cu noroi, fără să abandonez cursa,  gândindu-mă că e un concurs de supravieţuire.( probabil mă gândeam la filmul Hunger Games). După 10 km, deşi eram plină de noroi, iar adidaşii erau cu vreo câteva kilograme mai grei, aveam o stare de mulţumire.11328931_1012115968806984_2099223056_n

De la noroi, voi trece la o poveste cu praf colorat, care poartă numele de “Color Run”. Pentru mine “Color Run” a însemnat, după cum spune si numele evenimentului, în primul rând foarte multă culoare şi în al doilea rând alergatul. Numărul de participanţi, neaşteptat de mare, a îngreunat posibilitatea de a alerga, fără să te împiedici de cei din faţa ta. Cu toate acestea, farmecul a constat în pudra colorată care era aruncată pe alergători, la fiecare kilometru parcurs. Fiind 5 km, au fost 5 culori: rosu, galben, verde, portacaliu, albastru, iar la finalul cursei, erai imbracat intr-un sclipici argintiu. Dupa terminarea cursei, petrecerea a continuat in Piata Constitutiei, de unde s-a plecat iniţia
11303423_1012115972140317_1377718628_nŞi pentru a nu-mi iesi din ritm, m-am înscris şi la următorul eveniment “Bucharest Half Marathon, unde am alergat 10, 548 km. Şi de astă dată, plecarea a fost tot din Piaţa Constituţiei, dar traseul a fost atât de lung, încât jumătate din autobuzele din Bucureşti aveau schimbată ruta. Primii 6 km nu mi-au creat mari dificultăţi, dar următorii 4, i-am simţit din plin, din cauza temperaturii ridicate de afară. Ca de fiecare dată, am avut şi acum gândul de a renunţa şi de a mă mulţumi cu mai puţin. De data aceasta, am avut o altă motivaţie, poate cea mai puternică de până atunci, participanţii la cursă, în scaunul cu rotile. Treceau pe lângă mine, oameni care nu puteau să meargă, dar datorită ambiţiei îşi foloseau mâinile şi îşi conduceau căruciorul pentru a ajunge la final.

11418215_1012115982140316_1851053145_n

“Fericirea este ceva care nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei merită să ALERGI toată viaţa” (Calul din Malboro- Vama Veche)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s